Tunica de bucătar are două rânduri de nasturi pentru că partea din față se poate încheia pe oricare dintre laturi, astfel încât o pată să fie acoperită rapid în timpul serviciului. Dubla suprapunere a materialului pe piept protejează în același timp de căldura plitei și de stropii fierbinți. Aproape fiecare detaliu al ținutei de bucătărie are un rost practic, nu doar unul estetic.
De ce are tunica de bucătar două rânduri de nasturi?
Tunica are două rânduri de nasturi pentru că este croită să se poată încheia pe ambele părți, ceea ce permite inversarea feței și acoperirea petelor apărute în timpul lucrului. Bucătarul care trece din bucătărie în sală poate astfel să apară cu o față curată în fața clienților. Cele două straturi de material de pe piept formează și o barieră împotriva aburului, a uleiului încins și a lichidelor fierbinți.
Nasturii din pânză înnodată, folosiți tradițional, se puteau desface rapid dacă pe haină se vărsa ceva fierbinte. Tunicile moderne folosesc adesea capse sau nasturi din plastic rezistenți la spălări dese, care păstrează același principiu al desfacerii rapide.
Ce rol au celelalte piese ale ținutei de bucătărie?
Fiecare piesă a ținutei de bucătărie răspunde unui risc concret: căldura, stropii, alunecarea sau transpirația.
- Mânecile lungi protejează antebrațele de arsuri și stropi; în bucătăriile foarte calde se poartă suflecate sau se aleg tunici cu mânecă trei sferturi.
- Șorțul, de obicei până la genunchi, ia asupra lui petele și se schimbă de mai multe ori pe zi.
- Pantalonii în carouri mărunte, tipul pepit, ascund bine petele mici.
- Batista de gât absoarbe transpirația, mai ales în bucătăriile cu cuptoare și grătare.
- Boneta sau toca țin părul strâns și departe de mâncare.
- Încălțămintea închisă, cu talpă antiderapantă, protejează de lichide vărsate și de obiecte căzute.
Toca înaltă, plisată, este asociată cu bucătăria franceză clasică. Legenda spune că numărul pliurilor ar arăta câte feluri de a găti ouăle stăpânește bucătarul, dar povestea are mai mult rol simbolic decât istoric.
Ce material este potrivit pentru o tunică de bucătar?
Bumbacul integral este cel mai confortabil la căldură, iar amestecurile de bumbac cu poliester sunt mai rezistente și se șifonează mai puțin.
| Material | Avantaje | Dezavantaje |
|---|---|---|
| Bumbac 100% | Respiră, absoarbe transpirația, suportă spălarea la temperaturi mari | Se șifonează, se poate strânge la primele spălări |
| Bumbac cu poliester (de exemplu 65/35) | Rezistent, se usucă repede, își păstrează forma | Mai cald pe corp, reține mai ușor mirosurile |
| Tunici cu inserții de plasă | Ventilație bună pe spate și la subraț | Protecție mai mică în zonele aerisite |
Țesăturile mai groase protejează mai bine de stropi, iar cele subțiri sunt mai răcoroase. Despre diferențele dintre tipurile de țesături din bumbac, de la pânza simplă la satin, se poate citi în ghidul despre alegerea țesăturii potrivite pentru lenjeria de hotel.
De ce sunt tunicile de bucătar albe și când se aleg alte culori?
Albul a devenit culoarea clasică a tunicii pentru că arată imediat curățenia și suportă spălarea la temperaturi ridicate și albirea. În bucătăriile deschise spre sală, multe echipe aleg tunici negre, gri sau colorate, pe care petele se văd mai puțin și care se potrivesc cu identitatea localului. Culoarea poate marca și ierarhia: în unele bucătării, bucătarul-șef poartă altă nuanță decât restul echipei, așa cum arată și articolul despre rolul bucătarului-șef în identitatea restaurantului.
Cum se alege mărimea unei tunici de bucătar?
Tunica potrivită lasă brațele să se miște liber când sunt ridicate la nivelul umerilor, fără ca materialul să se întindă pe spate. Lungimea acoperă talia, iar mânecile ajung la încheietură. O tunică prea strâmtă se lipește de corp la căldură, iar una prea largă se poate agăța de mânerele vaselor. Pentru echipe, tunicile sunt adesea parte din imaginea locului, temă tratată în articolul despre rolul uniformelor în imaginea locației.
Cum se întreține tunica de bucătar?
Tunica se spală după fiecare tură, la temperatura indicată pe etichetă, iar petele de grăsime se tratează înainte cu detergent lichid aplicat direct. Tunicile albe din bumbac suportă de regulă spălarea la temperaturi ridicate, în timp ce cele colorate se spală la temperaturi mai mici, pe dos, ca să nu se decoloreze. Un bucătar care lucrează zilnic are nevoie, orientativ, de 3–5 tunici, ca să existe mereu una curată și uscată.
