Sari la conținut
Din bucătărie
Placă de tocat din lemn pe blatul unei bucătării, lângă o sticlă cu ulei
Casa si gradina

Plăcile de tocat din lemn: curățarea, ungerea cu ulei și semnele că trebuie înlocuite

Plăcile de tocat din lemn rezistă ani la rând dacă sunt spălate imediat după folosire, uscate în poziție verticală și unse periodic cu un ulei potrivit. Lemnul nu se ține la înmuiat și nu se pune în mașina de spălat vase, pentru că apa și căldura îl umflă, îl crapă și îl deformează. Întreținerea durează câteva minute pe lună și ține placa igienică și plăcută la atingere.

Ce lemn este bun pentru o placă de tocat?

Pentru plăcile de tocat sunt potrivite esențele tari, cu pori fini, precum arțarul, fagul, nucul, cireșul sau măslinul. Ele se zgârie greu, absorb puțină apă și nu tocesc lama cuțitului. Lemnul de rășinoase, moale și cu rășină, nu este potrivit.

Modul în care sunt așezate fibrele contează la fel de mult ca esența:

  • Fibre longitudinale, cu lemnul tăiat de-a lungul: plăci mai ușoare și mai accesibile, pe care cuțitul lasă urme vizibile în timp.
  • Fibre în capăt, cu bucăți lipite ca un mozaic: lama pătrunde printre fibre, care se închid la loc, așa că placa se zgârie mai puțin și cuțitul rămâne ascuțit mai mult timp. Sunt mai grele și cer mai mult ulei.

Cum se compară lemnul cu alte materiale pentru plăcile de tocat?

Lemnul și plasticul sunt materialele de bază într-o bucătărie, iar sticla și piatra sunt potrivite doar pentru servire.

Material Efect asupra cuțitului Spălare Când se înlocuiește
Lemn de esență tare Blând De mână, cu apă caldă și detergent La crăpături adânci sau miros persistent
Bambus Tocește lama mai repede De mână La desprinderea lamelelor lipite
Plastic Blând De mână sau în mașina de spălat vase Când tăieturile devin adânci și nu mai pot fi curățate
Sticlă sau piatră Tocește rapid lama Ușoară Recomandată doar pentru servire

Cum se curăță corect o placă de tocat din lemn?

Placa de lemn se spală imediat după folosire, cu apă caldă și detergent de vase, pe ambele fețe, apoi se clătește și se șterge cu un prosop. Uscarea se face în poziție verticală, astfel încât aerul să circule pe ambele părți. O placă lăsată să se usuce culcată pe blat se curbează în timp, pentru că o față rămâne umedă mai mult decât cealaltă.

  1. Resturile se îndepărtează cu o racletă sau cu partea netăioasă a cuțitului.
  2. Spălarea se face cu un burete sau o perie, fără a lăsa placa în chiuvetă.
  3. Mirosurile de ceapă, usturoi sau pește se scot frecând placa cu sare grunjoasă și o jumătate de lămâie, apoi clătind.
  4. Igienizarea ocazională se poate face cu oțet alb nediluat, lăsat câteva minute și clătit.

Carnea crudă și peștele se taie pe o placă separată de cea pentru pâine, legume și brânzeturi. Aceeași regulă a separării se aplică în bucătăriile profesionale, după cum arată articolul despre verificarea igienei unui restaurant.

Cu ce ulei se unge o placă de tocat din lemn?

Placa de tocat se unge cu ulei mineral de calitate alimentară, simplu sau amestecat cu ceară de albine, pentru că acesta nu râncezește. Uleiurile obișnuite de gătit, precum cel de floarea-soarelui sau de măsline, pot râncezi în lemn și lasă un miros neplăcut în timp. Diferențele dintre uleiurile din bucătărie sunt explicate în ghidul despre uleiurile folosite la gătit.

Uleiul se aplică pe placa perfect uscată, în strat generos, pe toate fețele și pe margini. Se lasă să pătrundă câteva ore sau peste noapte, iar surplusul se șterge cu o cârpă curată.

Cât de des se întreține o placă de lemn?

O placă nouă se unge o dată pe săptămână în prima lună, apoi o dată pe lună sau ori de câte ori lemnul arată decolorat și aspru. Testul simplu este o picătură de apă: dacă se întinde și intră în lemn, placa are nevoie de ulei; dacă rămâne bombată, stratul protector este încă bun. Plăcile se depozitează în picioare, într-un loc aerisit, nu închise în dulap cât sunt umede, așa cum se recomandă și pentru ustensilele dintr-o cămară funcțională.

Când trebuie înlocuită o placă de tocat din lemn?

Placa de lemn se înlocuiește atunci când are crăpături adânci, pete negre de mucegai care nu dispar la curățare, miros persistent sau o curbură care o face să se clatine pe blat. Zgârieturile fine și asperitățile nu sunt un motiv de înlocuire: placa se șlefuiește cu hârtie abrazivă fină, cu granulație 180–220, în sensul fibrelor, se curăță de praf și se unge din nou cu ulei.

Rămân de actualitate

Bilet de întoarcereGhid RestauranteDe la noi, pentru tine: fragmente de viață și inspirație
Sus